Blogul Ama-Shop.ro

Foto: www.pictures-of-cats.org

Istoric
Rasa Persană este una dintre cele mai vechi rase de pisici şi poartă numele locului de origine (Persia, Iranul de astăzi). Pentru că Pisica Sălbatică Africană, despre care se crede că este strămoşul pisicilor domestice, nu are părul lung, provenienţa acestei caracteristici a pisicilor persane este încă învăluită în mister.
Primele exemplare de pisici Persane au fost aduse din provincia Khorasan în Italia în anul 1620, de Pietro della Valle şi din provincia turcească Angora în Franţa de Nicholas-Claude Fabri de Peiresc cam în aceeaşi perioadă. Pisicile din Khorasan aveau blana de culoare gri în timp ce cele din Angora erau albe. Încrucişările ulterioare dintre rasa Persană şi rasa Angora au fost frecvente.
Recunoscută de crescătorii de pisici de la sfârşitul secolului 19, a fost dezvoltată mai întâi de cei britanici, apoi, după cel de-al Doilea Război Mondial, de cei americani.
Încrucişările selective au vizat extinderea varietăţii de culori şi accentuarea aplatizării feţei.

Caracteristici
Un exemplar de concurs are blana stufoasă, cu păr lung, picioarele scurte, capul mare cu urechi depărtate una de cealaltă şi un bot extrem de scurt (Iniţial, rasa Persană a fost creată cu botul scurt, dar de-a lungul anilor această caracteristică s-a accentuat exagerat, mai ales în America de Nord). Pisicile Persane pot avea orice culoare.
În general, este descrisă drept o pisică tăcută. Calmă şi ”de casă”, se adaptează uşor traiului în apartament. Un studiu ce a comparat percepţiile proprietarilor de pisici a revelat faptul că pisicile Persane sunt mai apropiate de stăpân, mai afectuoase, mai prietenoase în preajma străinilor şi mai previzibile.

Întreţinere
Cum pisicile Persane au blana deasă, cu păr lung, nu se pot păstra curate de unele singure. Au nevoie de întreţinere regulată în scopul prevenirii îmbâcsirii: îmbăieri urmate de zvântări grijulii şi perieri zilnice. O alternativă este tunderea blănii.
Ochii lor trebuiesc curăţaţi periodic pentru prevenirea crustei.

Probleme medicale
Longevitatea pisicilor Persane este de aproximativ 10-15 ani.
Conformaţia lor facială este responsabilă de câteva probleme respiratorii, oculare, ale pielii şi legate de naştere.

• Dispneea este o tulburare a respiratiei caracterizata prin modificarea ritmului si intensitatii miscarilor respiratorii. Are la bază o pătrundere insuficientă în ţesuturi sau o asimilare (captare) insuficientă de către acestea a oxigenului;
• Entropionul, răsucirea pleoapei spre interior, face ca genele să irite globul ocular producând lăcrimări, durere, infecţii şi deteriorarea corneei;
• Epifora- produsă de deformarea canalului lacrimal;
• Hipertrofia cardiaca- este cea mai des-întâlnită afecţiune cardiacă la pisici;
• Rinichiul polichistic este o boală caracterizată prin apariţia mai multor chisturi la nivelul rinichilor.

Ca o consecinţă a Pedigree dogs exposed, un program al televiziunii britanice BBC în care se condamna lipsa de scrupule a crescătorilor care în goana după câştig creează exemplare extrem de vulnerabile la boli, asociaţiile de protecţie a drepturilor animalelor şi medicii veterinari au pus presiune pe crescătorii de pisici.
Germania, prin Legea privind protecţia animalelor, interzice creşterea pisicilor brahicefalice la care nasul este situat mai sus decât pleoapa inferioară.

No related posts.