Siberiana

Foto: www.sibaris.ru

Foto: www.sibaris.ru

Istoric
Rasa Siberiană este ilustrată în desene şi picturi datând de secole. Acest lucru o diferenţiază de alte rase de pisici a căror existenţă este rezultatul încrucişărilor selective recente. Se crede despre această rasă felină că este provenită din fermele ruseşti. Urbanizarea şi migrarea oamenilor înspre aglomerările urbane a făcut această pisică să se adapteze vieţii din oraşe şi amestecarea ei cu alte pisici de diferite tipuri şi culori. Astăzi, nu este recunoscută ca rasă pură dar este totuşi acceptată în principalele registre de specialitate.
Dezvoltarea pisicii Siberiene moderne a început în anii 1986-1989 în câteva oraşe mari din Rusia, odată cu apariţia primelor cluburi ale crescătorilor de pisici. Primele pisici cu păr de lungime medie, (în acel timp neaparţinând unei rase anume) au fost prezentate în 1987 la expoziţiile desfăşurate în Moscova şi Leningrad.
La primele ediţii, unele dintre pisicile cu păr de lungime medie prezentate au fost clasificate de juriile internaţionale ca făcând parte din rasa Norvegiana de pădure sau rasa Balineză. Luând în considerare că pisicile sovietice erau diferite de cele vestice, a apărut ideea de dezvoltare a unei rase distincte. Dintre numele sugerate pentru aceasta a fost ales, evident, Siberiana. Acest nume nu a fost ales pentru că pisicile au fost aduse din Siberia (de fapt, multe nici nu erau de acolo) ci pentru că tipul de pisică cu păr lung şi blană impermeabilă era asociat cu condiţiile climatice dure din acea regiune.
În 1989, Federaţia Felinologică Sovietică a înregistrat rasa Siberiană. Standardul, descris iniţial de Mironova Olga Sergeevna, a fost ulterior perfectat si, ulterior, principalele asociaţii felinologice mondiale l-au acceptat.
După prezentarea rasei Siberiene în faţa comisiei CFA (Cat Fanciers Association) în anul 2000,  a primit un statut oficial în această organizaţie şi poate participa la concursuri în categoria ”Altele”.

Caracteristici
Cunoscută prin săriturile excepţionale, pisica Siberiană are o constituţie robustă, bine-proporţionată. Cântăreşte între 3,6 şi 7,2 kilograme şi are o înălţime de aproximativ 28-33 cm. Sunt mai scunde decât pisicile Maine Conn şi cele Norvegiene de Pădure, deşi au aproape aceeaşi greutate.
Are spatele lung şi foarte puţin curbat, dar apare orizontal în mişcare. Picioarele din spate îi sunt mai lungi decât cele din faţă, cu labe rotunde, masive şi puternice. Capul este in forma de pana, cu partea de sus mai mare, îngustându-se înspre bot. Osatura feţei nu este proeminentă iar urechile sunt destul de depărtate de ochi.
Creaturi inteligente, răspund la chemările stăpânului. De asemenea, sunt foarte jucăuşe şi preferă spaţiile deschise.  Deşi extrem de independente, te vor suprinde prin natura lor afectuoasă şi loială, asemănătoare cu cea a unui câine.
Deoarece nu năpărlesc, sunt companioni potriviţi pentru copii alergici.

Întreţinere
Aceste pisici trebuie îngrijite la fel ca şi celelalte pisici domestice, prin perieri regulate, diete echilibrate şi vizite periodice la medicul veterinar.

Probleme medicale
Starea de sănătate la rasa Siberiană este în general excelentă din moment ce sunt pisici robuste. Oricum, sunt predispuse la:

  • Cardiomiopatie hipertrofică, care poate fi transmisă şi oamenilor;
  • Hipoalergie mult peste medie.
denumire rasă Siberiana
talie medie
necesar toaletare ridicat
grad năpârlire mediu
energie scăzută-medie
popularitate 1/10 2/10
culoare negru, bej, alb, cu pete maro, ciocolatiu, albastru sau mov
media de vârstă 12-15 ani
greutate 3,6-7,2 kg
înălţime 28-33 cm
susceptibilitatea la boală medie

Related posts:

  1. Persana
  2. Siameza

Leave a Reply